Aurul gândurilor negre

Este un colaj născut din interiorul meu, acolo unde liniștea e rareori liniște.
Figura cu ochii închiși e o încercare de a mă strânge pe mine în mine, de a asculta tăcerea din mijlocul unui vuiet de gânduri.
Părul, făcut din ață aurie, se încolăcește în valuri grele — sunt gândurile mele, acele șiruri infinite de scenarii, de îngrijorări care nu se opresc nici când închid ochii.
Totul e vibrant — buzele, ciucurele, haina, catifeaua roz — pentru că, oricât de apăsătoare ar fi tumultul interior, în mine mai trăiește și dorința de frumusețe, de culoare, de sens.
Haina care iese din tablou e o prelungire a emoției — pentru că uneori simt că trăirea nu încape în formă, că se varsă, că depășește ramele.
Aceasta nu este o reprezentare, ci un autoportret emoțional — o încercare de a da chip acelui spațiu invizibil, dar atât de viu, în care mă desfășor când nimeni nu mă vede.